Căminete: Cuiburi pentru tocilari sau delicvenţi?

Nu ştiu ce să spun. Când am ajuns prima dată în Iaşi, în urmă cu vreo 6 ani, venind la fratele meu mai mare, studenţii păreau mult mai “cuminţi” din punctul de vedere al delicvenţei, însa, în ziua de astăzi, în loc de civilizare, cum se întamplă în România de obicei, începem să devenim din ce în ce mai primitivi. Aseară mi-am dat seama că noi în loc să creştem, pur şi simplu scădem. De ce zic asta? Păi aseară am fost rugat de un prieten din copilărie să merg la el în cămin cu TVTunnerul şi să vedem împreună meciul Bayer – Steaua. Zis şi făcut, am scos TVTunnerul din PC-ul meu şi am plecat spre Campusul Tudor Valdimirescu, cu iedeea să petrecem la sfârşitul meciului. După finalul meciului, trişti, cei care am văzut meciul am început să ne împrăştiem, fiecare la camera lui respectiv eu să mă pregătesc să plec spre casă.
Când încep să îmi adun obiectele de prin camera, îmi dau seama că nu mai am telefonul, care fusese pus pe o măsuţă în dreapta mea. Văzând asta, am început să răscolim prin camera dupa telefon, dar fără rezultat. La meci stătusem 7 persoane, 3 din camera prietenului meu (în camera acestora) şi 3 din alte 3 camere. Am mers pe rând la aceşti 3 “studenţi” să vedem, poate a facut unul vreo glumă de prost gust (asta ca să nu spun că a furat), dar nimeni nu luase telefonul. Prin urmare concluzia era limpede, telefonul meu se evaporase. Am apelat la poliţie, însă nu am ajuns la niciun rezultat. Doar că banuielile mele au fost confirmate şi de nişte bănuieli ale unui ochi format, adica Agentului de poliţie care a venit să cerceteze cazul. Minune sau nu, telefonul meu este în continuare evaporat şi aştept încă temperaturi la care vaporii de telefon să se condenseze şi să apară telefonul cu toate că nu va apărea. Scopul acestu post este unul EDUCATIV şi vă spun tuturor care citiţi acest post să aveţi grijă la diferite afaceri cu telefoane şi/sau unde vă ţineţi lucrurile de valoare atât în locurile publice, cât şi când mergeţi pe stradă că minuni se întâmplă oriunde în “mânia românilor adică ROMÂNIA”.
Sper ca toţi care citesc acest post să înveţe ceva din greşeala altora aşa cum şi eu am învăţat să mă feresc de afaceri bune făcute pe strada de la un coleg de-al meu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *